exactasa, Intr-o zi de AZI, Sa ne gandim logic! :)
„Dacă cineva dintre voi are o pâră împotriva altuia, îndrăzneşte el să se judece în faţa celor nedrepţi şi nu în faţa celor sfinţi?” ( I Cor. 6:1)
„M-am facut farădelege pentru cei farădelege, ca sa-i caştig pe cei faradelege, chiar dacă nu sunt fară Legea Lui Dumnezeu, dar sunt sub legea lui Hristos.” ( I Cor. 9,21)
“Atâta vreme cât între voi există invidie şi ceartă şi dezbinări, nu sunteţi oare trupeşti, şi nu după firea omenească vă purtaţi?” ( I Corinteni 3:3)
Cuvintele Sfântului Apostol Pavel prin acel „m-am făcut”, dovedesc deplinătatea dragostei faţă de Dumnezeu şi a libertăţii depline față de el însuşi. Când poate omul să împlinească în el aceasta dragoste? Oare nu doar dacă face voia Lui, nu a lui? Deci prin „m-am făcut” ne explică alegerea interioară, intr-u totul în acord cu voinţa Tatălui ”nu sunt fară Legea Lui Dumnezeu”. L-aţi auzi pe Iisus zicând „am facut”? atunci cum smeritul Sfânt Apostol ne-ar putea spune „m-am”, decât exprimând corelaţia unei învăţături şi decizii proprii, suprapuse exact şi în totalitate peste voinţa lui Dumnzeu. Acest „m-am” nu are corespondent terestru, în acest fizic în care eu scriu şi cine citeşte, citeteste 🙂 .Vine din planul DE întrupare, unde existenţa liberului arbitru dacă ar fi înteleasă prin posibilitatea alegerii ar fi posibiliă alegerea. Prin asta spun ca Sfânt Apostol Pavel s-a facut înainte de întrupare, iar nu după întrupare. Apoi “m-am făcut fărădelege” ne spune că s-a făcut fărădelege, ceînseamnă fărădelege pentru un sfânt? Înseamnă ruperea din sfinţeniea lui din el ca întreg, înseamnă suferinţă . Noi cei din exterior o vedem şi percepem ca şi suferinţă. Percepem astfel, chiar din cauza necredinţei noastre, deci a blocajelor în a face voinţa divina. La (de) Sfântul Apostol Pavel nu a apucat să fie simţită fărădelegea ca şi suferinţă, pentru că transformarea prin revelaţia adevarului şi deci coborârea harului în „faţa” lui Saul a fost posibilă doar dupa venirea LUI IISUS PE PAMÂNT, astfel această revelare și schimbare nu putea avea loc înainte. Aceasta schimbare unică ne subliniază aflarea sub incidenţa legii şi aflarea sub lege. Suferinţa în fizic (după întrupare) nu a apucat să existe ca şi traumă “psihică” pentru că a fost înlocuită de cateva traume fizice, deci asta ne spune doar că a fost folosit antidotul de trezire la momentul optim şi mai ales antidotul ce îl ajuta, ca hotararea să fie clară şi fără posibilitatea de întoarcere. Dacă Saul ar fi avut vre-o temere interioară nu ar fi devenit Sfânt Apostol Pavel. Revin la „m-am făcut fărădelege…”, repet acest înţeles nu are valenţe proprii (individuale) ci doar de renunţare la capacităţi dobândite şi înţelese în totalitatatea lor, pentru a putea ajuge la cei fărădelege, la cei ce nu au dobândit încă aceste înţelepciuni raportate la adevarul universal. Aşa că “m-am facut fărădelege” este aceptarea extirpării unui „organ” perfect funcţional,pentru a deveni echivalentul celui ce împlineşte fărădelegea… asta ne arată rămânerea lui în Dumnezeu în fiecare moment al vietii.”chiar dacă nu sunt fără Legea Lui Dumnezeu”.. existenţei teresetre şi nu numai. Ne spune Sfânt Apostol Pavel “să-i caştig pe cei fărădelege”…asta ne spune scopul lui pe pământ înainte şi după, dar mai ales cunoaşterea şi aceptarea în totalitatea „misiunii” (am pus între „” pentru că o săscriu şi despre „misiune personală” într-o zi de azi dacă ne gândim logic:) ). A accepta voia divină în totalitate îţi permite să spui „m-am facut”. Pentru cel ce are deja scris în cartea vieţii ceva şi el e în altă parte încă, pe alt drum… nu este permisă utilizarea acestor vorbe. Nu este permisă în sensul că o rosteşte în afara adevărului divin. Nu este permisă celui ce vrea să rămână în adevăr şi o foloseşte pentru el însuşi. Şi mergem mai departe cu înţelegerea vorbelor unui Sfânt Apostol cu o logică de necombătut. Da, de necombătut atât timp cât el face în totalitate voia divină, asta înseamnă că este în adevar. În adevărul universal şi este canal de creaţie. Cei ce “măsurăm” să vedem cât facem voia divină (acel RVD) putem înțelege doar în momentul în care orgoliul este deja o lecție pe deplin învaţată, ba chiar aş spune pe deplin învaţată şi cu care am coborât si am update-t-o în viața actuală. Altfel, valentele masurăătorii rvd-ului ne dau doar cărări înăbușite. Partea haioasă este ca o carare înăbușită ce îți aruncă urme de adevar ce te vor face să cazi atât de fin în iluzie încât ne e greu să percem o realitate într-un adevăr divin şi nu una într-un adevăr propriu terestru. Aşa că e dificil să vedem adevărul dintr-un tufiş plin de lăstari din mugurii neadevărului.
„Căci robul chemat în Domnul este un slobozit al Domnului. Tot aşa, cel slobod care a fost chemat este un rob al lui Hristos.” (1Cor 7:22). Asta ne e lăsat spre înțelegere prin „chiar dacă nu sunt fără Legea Lui Dumnezeu, dar sunt sub legea lui Hristos”. Deci, se poate întelege, cum am mai spus, ca este în totalitate în legea lui Dumnezeu, deci în voia Lui („m-am” = eu am decis din mine ) sub legea lui Hristos.. iar aici ma opresc pentru ca cel ce crede că este deja sub legea lui Hristos. adica legea este în el, nu ca este în valențele voii lui Hristos. Pentru că toți suntem în acea voie…fac o mică paranteză legată de masurarea RVD-ului. Este cineva care are impresia pe pământ că poate face altceva decat vrea Dumnezeu? Deci e careva care face altă voie? Deci ce am măsura? Masurăm dacă noi suntem în afara creatiei? Credem oare ca demonul cel mai cel, sau ca în iad se face altceva decat voia creatorului? Oare crezând asta nu iesim deja din perceperea legii Lui Dumnezeu? E posibil sa nu înteleg eu cum este definit acest RVD…legat foarte foarte tare de zicerea Sfânt Apostol Pavel. DECI legea lui Hristos o avem peste noi, așa că urmează trasmutarea ei prin rațional în inima și de acolo aceptarea și perceperea acelui sunt „sub lege” nu în lege. Sunt sub lege ne arată puterea harului ce curge și ce e lăsat să curgă prin toate madularele fiinţei Sfânt Apostol Pavel. Ne arată canalul conștient ce este prin voința. Deci deja vorbim de voință… Nu știu câti dintre noi cei care scriem, comentăm, vorbim, suntem „sub lege”.
“Dar pe toate de dragul Evangheliei le fac, ca să-i fiu părtaş.” ( I Cor. 9,23)
“Ci-mi chinuiesc trupul şi-l supun robiei, de teamă ca nu cumva după ce le-am fost altora crainic, să devin eu însumi de neluat în seamă.” ( I Cor. 9,27)