Icoana Maicii Domnului

---

Sfânta icoană a Maicii Domnului cu Pruncul, numită Indrumătoarea, este unul dintre odoarele cele mai de preț ale Mănăstirii Neamț.
Tradiția spune că ea a fost pictată după modelul icoanei de la Lida, din Țara Sfântă, numită, de aceea, Lidianca. Aceasta nu era făcută de mână omenească, ci apărută prin minune, la rugăciunea Maicii Domnului, pe un stâlp al primului lăcaș creștin ridicat de Sfinții Apostoli Petru și Ioan în Lida. În anul 665, Sfântul Gherman, înainte de a deveni patriarh al Constantinopolului, a mers în pelerinaj în Țara Sfântă și a făcut o copie a acestei icoane, iar pe spatele ei a pictat și icoana Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, ale cărui sfinte moaște se aflau atunci în aceeași biserică.
După modelul icoanei care a aparținut Sfântului Gherman, a fost pictată și sfânta icoană aflată astăzi la Neamț, de către un monah al Mănăstirii Sfântul Gheorghe zisă a Manganelor, din Constantinopol, în vremea când Sfântului Grigore Palama lua parte la Sinoadele care au precizat învățătura ortodoxă despre harul dumnezeiesc, lumina necreată și nevointa isihastă, între anii 1341-1351. In biserica acestei mănăstiri, în fața acestei sfinte icoane a Maicii Domnului cu Pruncul și a Sfântului Gheorghe, ostașii armatei bizantine depuneau jurământul și primeau binecuvântare înainte de luptă.
Prin rânduială dumnezeiască, această icoană a fost trimisă de împăratul bizantin Ioan al VH-lea Paleologul (în acea vreme regent), la 31 martie 1401, ca dar, bine- credinciosului Voievod Alexandru cel Bun, domnitorul Moldovei (1400-1432). Ea a fost adusă de către Protopopul Petru, exarh al Patriarhiei Ecumenice, și a fost așezată în catedrala mitropolitană Mirăuți din Suceava. Astfel, nu cu mult înainte de căderea Constantinopolului (29 mai 1453) sub stăpânire otomană, Maica Domnului și-a pus la adăpost icoana sa, făcând-o dar poporului binecredincios din Moldova.
În anul 1447, fiul lui Alexandru cel Bun, domnitorul Ștefan al II-lea (1433-1447), o dăruiește Mănăstirii Neamț, unde, în același an a fost înmormântat. In această sfântă mănăstire icoana Maicii Domnului îndrumătoarea a devenit ’cunoscută prin darul facerii de minuni și a arătat purtarea de grijă a Maicii Domnului față de monahii lavrei și de binecredincioșii închinători.
În anul 1491 este consemnată minunea săvârșită la hramul mănăstirii, praznicul înălțării Domnului, când icoana, scoasă în procesiune, s-a ridicat în văzduh, fiind văzută de toata mulțimea închinătorilor. Această minune s-a repetat în anul 1655, cu prilejul procesiunii din ziua de Paști.
De mai multe ori, obștea de monahi a fost nevoită să se refugieze din calea cotropitorilor, luând și sfânta icoană și rămâneau în locuri tăinuite până când pericolul se îndepărta, iar monahii puteau reveni la locul lor de nevoință. Așa s-a întâmplat când au năvălit polonezii în Moldova, la 1697; atunci, după mărturia consemnată de Sfântul Ierarh Pahomie, episcopul Romanului, care era în acel timp frate la Mănăstirea Neamț, „soborul marii lavre s-a retras din fața primejdiilor și, însoțit de sfânta făcătoare de minuni icoană a Precistei, a plecat în bejanie la Strâmba, un schit al Mănăstirii Neamț, din părțile Tutovei”, iar când s-a făcut pace, în anul 1700, atunci soborul a revenit în mănăstire cu icoana.
De asemenea, o grea încercare pentru obște a fost năvălirea oștirii otomane pentru a înfrânge mișcarea de eliberare numită Eteria, începută de greci în Țările Române, în anul 1821. În acel an, în ziua de 3 iunie, starețul Ilarie a trimis mai multi monahi care au dus icoana împreună cu multe din obiectele sfințite, într-un loc mai sus de mănăstire, pe apa Nemțișorului, unde astăzi este Schitul Icoana Veche, ascunzând-o în pământ.
Maica Domnului s-a arătat în vis unui cuvios bătrân și i-a zis: „Voi mă ascunderi, dar eu tot nu vă voi părăsi”. Și cu adevărat mare minune a fost, că turcii, după ce au ucis pe toți viețuitorii Mănăstirii Secu și pe cei ce se refugiaseră acolo și după ce au dat foc acelei mănăstiri, s-au pornit de mai multe ori ca să prade și Mănăstirea Neamț. însă, cum ajungeau aproape, îndată li se schimba mânia lor în blândețe, de care lucru și ei singuri se mirau, nepricepând ce este aceasta. După ce s-a liniștit toată tulburarea, la 28 octombrie 1822 s-a făcut scoaterea icoanei din locul de taină, printr-o procesiune la care a participat toată obștea monahală și mulțime de credincioși din împrejurimi. Când icoana a ajuns în marginea poienii spre mănăstire, s-a observat, după cum se vede însemnat pe crucea de piatră, adăpostită în Aghiasmatarul de acolo, că fața sfintei icoane s-a înnegrit deodată. Dar, după ce au stat cu toții la rugăciune și au adus cântări în cinstea Preasfin- tei Născătoare de Dumnezeu, a început a se lumina fața câte puțin, devenind mai frumoasă ca înainte. Adusă în biserică și așezată în strana sa, în care stă și acum, sfânta icoană răspândește în inimile credincioșilor o pace sfântă și o bucurie nespusă cu bună nădejde în ajutorul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile care se fac înaintea ei.
Între anii 1844-1845, prin osârdia starețului Neonil arhimandritul, în parte cu cheltuiala mănăstirii și în parte cu sprijinul unor donatori, icoana Maicii Domnului cu Pruncul și icoana Sfântului Gheorghe au fost ferecate în argint aurit și împodobite cu pietre prețioase.
In anul 1846 un moșier rus, Certkov, a făcut o copie pe pânză a icoanei Maicii Domnului și a așezat-o în biserica din satul Mihailovka (în ținutul Bogudar, Rusia), unde s-au săvârșit multe minuni și vindecări, încât icoana de la Neamț a devenit cunoscută și cinstită în toată Biserica Rusă.
De asemenea, în anul 1864 s-a făcut o altă copie a acestei icoane pentru Mănăstirea Noul Neamț, din Basarabia, care s-a proslăvit prin darul facerii de minuni. Astfel, icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamț se bucură de multă cinstire și este una din renumitele icoane făcătoare de minuni, cunoscută în toată lumea ortodoxă.
Înaintea acestei icoane s-au rugat Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, Sfântul Cuvios Paisie de Neamț și Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul pe când era monah, dar și ceilalți Sfinți nemțeni. Aici a venit pentru a cere călăuzire în viață și ocrotire de la împărăteasa cerurilor, Sfântul Cuvios Antipa de la Calapodești, înainte de a lua jugul cel bun al monahismului.
Înaintea acestei sfinte icoane a venit, în anul 1933, tânărul Ioan Ia cob, rugându-se Maicii Domnului să-i binecuvinteze intrarea în obștea nemțeană, sub ascultarea Episcopului Nicodim, viitorul Patriarh al României.
Secole de-a rândul, Maica Domnului, prin icoana ei de la Mănăstirea Neamț, a revărsat mila și ajutorul ei peste credincioșii care o cinstesc, săvârșind nenumărate minuni. Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului îndrumătoarea este odorul cel mai de preț al Mănăstirii Neamț și străjuiește în naosul bisericii cu hramul înălțarea Domnului, ctitorită de Sfântul Ștefan cel Mare, Domnitorul Moldovei.
De trei ori pe an, la Izvorul Tămăduirii, la înălțarea Domnului (hramul Mănăstirii Neamț) și la Pogorârea Sfântului Duh, sfânta icoană este scoasă în procesiune, după care, Dumnezeu trimite asupra mănăstirii și împrejurimi o ploaie binefăcătoare pentru holde. Prin rugăciuni stăruitoare înaintea sfintei icoane a Născătoarei de Dumnezeu, credincioșii și monahii află alinare în necazuri și tămăduire de boli.
Pentru rugăciunile și mijlocirile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Doamne lisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin!
ACATISTUL ICOANEI
MAICII DOMNULUI ÎNDRUMATOAREA
DE LA MĂNĂSTIREA NEAMȚ
(9 iulie)
Preotul, după ce își pune epitrahilul și felonul, deschide dvera și dă obișnuita binecuvântare din fața Sfintei Mese, zicând:
Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana: Amin.
Dacă nu este preot de față, în locul binecuvântării de mai sus diaconul, monahul sau mireanul va rosti:
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne lisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.
Apoi se rostesc rugăciunile începătoare:
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni ești și toate le plinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne cură- țește pe noi de toată întinăciu- nea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește (de trei ori),
Slavă…, Și acum…
Tatăl nostru Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean.
Dacă este preot de față, zice:
Că a Ta este împărăția, și puterea, și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana: Amin.
Dacă nu va fi preot de față, diaconul, monahul sau mireanul va rosti:
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne lisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.
Apoi se zic troparele de umilință:
Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi că, nepri- cepându-ne de niciun răspuns, această rugăciune aducem Ție, ca unui Stăpân, noi; păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noii
Slavă…
Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nid nu pomeni fărădelegile noastre, d caută și acum, ca un Milostiv, și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri, că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău, toți – lucrul mâinilor Tale, și numele Tău chemăm.
Și acum…,
al Născătoarei de Dumnezeu:
Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim noi, cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne izbăvim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.
SIMBOLUL CREDINȚEI
Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, al tuturor celor văzute și nevăzute.
Și întru Unul Domn lisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toți vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om.
Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;
Și a înviat a treia zi, după Scripturi;
Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;
Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit
Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce, împreună cu Tatăl și cu Fiul, este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.
Intru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică.
Mărturisesc un botez spre iertarea păcatelor.
Aștept învierea morților.
Și viața veacului ce va să fie.
Amin.
Doamne, miluiește (de 12 ori) Slavă…, Și acum…
Veniți să ne închinăm împăratului nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, împăratul nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la însuși Hristos, împăratul și Dumnezeul nostru.
Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru adevărul Tău; auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veac. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăun- trul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cu- getat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Intins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu însetat de Tine ca un pământ fără de apă. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ți întoarce fata Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se pogoară în groapă. Fă să aud dimineața mila Ta că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Invață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață, întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Slavă…, Și acum…
Aliluia, aliluia, aliluia, slavă Ție, Dumnezeule! (de trei ori).
Și se cântă, pe glasul 1:
Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă, bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului (de trei ori).
Troparul, glasul 1:
Născătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară, cu dragoste și cu credință ne închinăm sfintei tale icoane numită Indrumătoarea și, mulțumind, o sărutăm cu evlavie; că prin ea dăruiești celor binecredincioși tămăduiri sufletelor și trupurilor. Pentru aceasta, grăim către tine: Slavă fecioriei tale! Slavă milostivirii tale! Slavă purtării tale de grijă, ceea ce ești una binecuvântată! (de trei ori).
Apoi: Doamne, miluiește (de trei ori). Slavă…, Și acum…
Psalmul 50
Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și, după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Spală-mă întru totul de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că, iată, întru fărădelegi m-am zămislit, și în păcate m-a născut maica mea. Că, iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă-vei și mai mult decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele cele smerite. întoarce fața Ta de către păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi iarăși bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Invăța-voi pe cei fără de lege căile Tale, și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbă- vește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de-ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.
Condacele și icoasele
Condacul 1
Chipului tău, Preacurată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, care străjuiește în biserica Mănăstirii Neamț, ne închinăm noi, credincioșii, cinstindu-1 cu evlavie; că, prin mijlocirile tale, ne păzești și ne izbăvești de ispite, de necazuri și de toate relele întâmplări. Pentru aceea, mulțumind, strigăm către tine: Bucură-te, Maica Domnului, Indrumătoarea cea slăvită!
Icosul 1
Îngerii din cer, soborul cuvioșilor monahi și mulțimea credincioșilor de pe pământ cu mare bucurie te laudă pe tine, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce în brațele tale de mamă ai purtat pe Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, așa cum vedem în cinstita icoană ce se numește îndrumătoarea, pe care, prin rânduială dumnezeiască, ai trimis-o pe plaiurile Moldovei spre a ne aduce bucurie și pace, binecuvântare și încredințare de ocrotirea ta, nouă, celor ce-ți cântăm:
Bucură-te, ceea ce te arăți nouă prin sfântă icoana ta;
Bucură-te, cea numită cu adevărat îndrumătoarea;
Bucură-te, ceea ce ai zugrăvit prin minune chipul tău în biserica din Lida;
Bucură-te, ceea ce ai fost văzută acolo de Apostolii Petru și Ioan;
Bucură-te, iubitoare de plaiuri moldave, locuite de creștini evlavioși;
Bucură-te, mângâiere pentru voievodul Alexandru cel Bun;
Bucură-te, egumenă, care aduni cu grijă suflete în obștea monahală;
Bucură-te, ceea ce, cu smerenie, ții în brațe pe Fiul tău Dumnezeul nostru;
Bucură-te, ceea ce ne ocrotești și ne dăruiești sănătate;
Bucură-te, ceea ce, în icoană, te înfățișezi vie celor credincioși;
Bucură-te, ceea ce ni-L arăți cu dreapta pe Pruncul Hristos;
Bucură-te, ceea ce ne dai bucurie când privim chipul tău scăldat în lumină;
Bucură-te, Maica Domnului, Indrumătoarea cea slăvită!
Condacul 2
Apostolii Domnului, Petru și Ioan, propovăduind Evanghelia împărăției lui Dumnezeu în ținuturile cetătii Lida din Tara Sfântă, au rugat-o pe Maica Domnului să binecuvinteze lăcașul creștinilor din cetatea aceea, iar Preacurata i-a trimis înainte pe Apostoli, care, ajungând în biserică, au văzut zugrăvit pe un stâlp chipul nefăcut de mână omenească al Preasfintei Fecioare. Pentru aceasta, au cinstit-o ca pe o purtătoare de grijă a credincioșilor și au lăudat pe Hristos Dumnezeu, cântându-I: Aliluia!
Icosul 2
Apostolul și Evanghelistul Luca a zugrăvit cel dintâi chipul tău, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, purtând în brațe pe Pruncul Hristos, apoi a venit să-ți arate icoana, iar tu, bucurându-te, ai grăit astfel: Harul Celui ce S-a născut din mine și binecuvântarea mea să fie cu icoana aceasta! Același har l-ai dat și icoanei tale de la Lida, pentru care cu evlavie strigăm ție, Stăpână:
Bucură-te, ceea ce ai binecuvântat zugrăvirea chipului tău;
Bucură-te, ceea ce prin minune ți-ai întipărit chipul în biserică;
Bucură-te, făcătoare de minuni prin acea icoană;
Bucură-te, ceea ce săvârșești lucrări care covârșesc mintea noastră;
Bucură-te, că înaintea acestei icoane s-a rugat și fericita Poli- hronia, maica Marelui Mucenic Gheorghe;
Bucură-te, povățuitoare nevăzută, prin care moaștele mucenicului au fost mutate în biserica ta din Lida;
Bucură-te, rugătoare fierbinte pentru toți creștinii, împreună cu purtătorul de biruință;
Bucură-te, ceea ce ai binecuvântat pelerinajul Sfântului Gherman în Tara Sfântă;
Bucură-te, ceea ce l-ai chemat în biserica din Lida să se închine icoanei tale;
Bucură-te, ceea ce l-ai îndemnat să facă o copie a chipului tău;
Bucură-te, că, de aceea, noua icoană s-a numit Lidianca;
Bucură-te, că prin acel chip ai întărit pe creștini în dreapta credință;
Bucură-te, Maica Domnului, Indrumătoarea cea slăvită!
Condacul 3
Văzând multa evlavie a credincioșilor din cetatea Sfântului Constantin, monahii isihaști ai Mănăstirii Manganelor, au zugrăvit cinstita icoană a Maicii Domnului cu Pruncul, numită Indrumătoarea, după chipul icoanei Lidianca, adusă din Țara Sfântă de patriarhul Gherman. De aceea noi, credincioșii, lăudăm pe Preacurata Fecioară Maria, care a purtat de grijă pentru zugrăvirea icoanei sale și slăvim pe Dumnezeul minunilor, cântând: Aliluia!
Icosul 3
Ca un semn ceresc a fost icoana ta Indrumătoarea, pe care împăratul Ioan al VII-lea Paleolo- gul a trimis-o binecredinciosului Voievod Alexandru cel Bun, ca binecuvântare pentru Biserica Moldovei. Deci, fiind așezată în cetatea de scaun a Sucevei, s-a bucurat tot poporul, zicând: Cu adevărat, mare dar ne-a făcut Maica Domnului prin această minunată și slăvită icoană a sa!, iar noi, pentru aceasta, cu mulțumire îți cântăm:
Bucură-te, ceea ce ai pus în icoana ta darul facerii de minuni;
Bucură-te, ceea ce o însoțești cu binecuvântarea ta în tot locul;
Bucură-te, ceea ce aduci bucurie celor ce se închină tie înaintea ei;
Bucură-te, păzitoare nebiruită a întregii Moldove;
Bucură-te, povățuitoare a celor ce se roagă ție cu credință;
Bucură-te, ceea ce arăți cu dreapta ta pe Cuvântul lui Dumnezeu;
Bucură-te, ceea ce, arătându-L, spui tuturor: Pe Acesta să-L ascultați!;
Bucură-te, Maică a Cuvântului întrupat, care în tăcere ne arăți Calea;
Bucură-te, călăuzitoare, care spre Rai ne îndemni mereu;
Bucură-te, ceea ce ne ești pildă de smerenie și de ascultare;
Bucură-te, lumină a tuturor slujitorilor Bisericii;
Bucură-te, ceea ce îi înțelep- țești pe monahii râvnitori;
Bucură-te, Maica Domnului, îndrumătoarea cea slăvită!
Condacul 4
Precum din pricina lui Irod, odinioară, ai fugit în Egipt cu Pruncul lisus în brațe, Preasfântă Fecioară, tot așa ai rânduit să fie mutate, în vremuri de restriște, icoanele tale, ferindu-le din calea defăimătorilor și a prigonitorilor. De aceea, ai dus icoana ta Lidianca în cetatea Roma, iar icoana Por tarifa în Muntele Athos, apoi, mai târziu, lăsând iarăși cetatea marelui Constantin, ai venit la binecredincioșii creștini din Moldova prin sfântă icoana ta numită Indrumătoarea, spre ocrotirea de rele și povățuirea celor ce cântă lui Hristos: Aliluia!
Icosul 4
Voievodul Moldovei Alexandru cel Bun, împreună cu arhiereul lui Hristos, Iosif, întâiul mitropolit, cu tot clerul, înconjurați de multi credincioși creștini, au întâmpinat sfânta ta icoană și s-au închinat ei cu credință, iar cei care au primit ajutor în nevoile lor au devenit vestitori ai darurilor tale; deci, aducându-și aminte de minunile revărsate prin icoanele tale, ți-au cântat așa:
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, aj’utătoarea creștinilor;
Bucură-te, Portâriță, ușa care ne treci de pe pământ la cer;
Bucură-te, Triherusa, mărturie despre apărarea cinstirii sfintelor icoane;
Bucură-te, Cucuzelița, care asculți pe cei ce cântă ție cu evlavie;
Bucură-te, Dulce sărutare, iubirea Mamei pentru Pruncul ei;
Bucură-te, Alăptătoare, care hrănești pe Hristos, Hrănitorul vieții noastre;
Bucură-te, Apărătoarea de foc și izbăvitoare de focul cel veșnic;
Bucură-te, Paramithia, mângâ- ietoarea tuturor necăjiților;
Bucură-te, Pantanasa, împărăteasa tuturor, a oamenilor și a îngerilor;
Bucură-te, Conducătoarea poporului creștin spre Ierusalimul ceresc;
Bucură-te, Axionița, cea vrednică a fi fericită de toate neamurile;
Bucură-te, Prodromita, înain- te-mergătoare pe calea mântuirii;
Bucură-te, Maica Domnului, Indrumătoarea cea slăvită!
Condacul 5
Venirea ta, Maica Domnului, în obștea monahală din Mănăstirea Neamț, prin cinstita icoană îndrumătoarea, a adus bucurie tuturor viețuitorilor și întărire în dreapta credință; de atunci, monahilor ești ocrotitoare, creștinilor ești mamă duhovnicească, întărire în răbdare și însoțitoare în pribegii, călăuzitoare spre tot lucrul bun și îndemnătoare spre dobândirea Raiului, unde îngerii slăvesc pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!
Icosul 5
Veniți, toți cei dreptcredin- cioși, cu evlavie să zicem: „cei ce am trecut din necredință la dreapta credință și cu lumina cunoștinței ne-am luminat, să lăudăm cu mulțumire pe Dumnezeu și cu cinste să ne închinăm sfintelor icoane ale lui Hristos și ale Preacuratei și ale tuturor sfinților, pentru că cinstirea icoanei, precum zice Sfântul Vasile, trece la chipul cel dintâi”; iar noi, cei de acum, care vedem în această icoană chipul Maicii Domnului cum ține în brațele sale pe Fiul său, lisus Hristos, cântăm așa:
Bucură-te, ceea ce, prin icoana ta, săvârșești felurite minuni;
Bucură-te, povățuitoarea împărătesei Irina întru apărarea credinței;
Bucură-te, sprijinitoarea Sfântului Tarasie la Sinodul al VII-lea Ecumenic;
Bucură-te, ajutătoarea Patriarhului Metodie, cinstitorul sfintelor icoane;
Bucură-te, ceea ce primești închinarea conducătorilor binecre- dincioși;
Bucură-te, mijlocitoarea împăraților creștini, Mihail și Teodora;
Bucură-te, ocrotitoarea ostașilor apărători ai credinței și gliei străbune;
Bucură-te, ceea ce ne ajuți să păstrăm sfânta învățătură ortodoxă;
Bucură-te, ceea ce ne-ai luminat prin razele cunoștinței de Dumnezeu;
Bucură-te, acoperământul celor ce-ți vestesc binefacerile;
Bucură-te, mijlocitoarea mântuirii tuturor dreptslăvitorilor;
Bucură-te, Maica Luminii și Ușa milostivirii;
Bucură-te, Maica Domnului, îndrumătoarea cea slăvită!
Condacul 6
Prin darul împăratului din Constantinopol, Maica Domnului a adus poporului dreptcre- dincios din Moldova pace, bucurie și întărire în dreapta credință, că harul Mântuitorului Hristos și binecuvântarea Maicii Sale este cu sfântă icoana aceasta numită Indrumătoarea, care, fiind așezată în biserica strămoșilor mușatini de la Mănăstirea Neamț, îndeamnă pe toți să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 6
Nimeni să nu se îndoiască, nimeni să nu fie necredincios minunilor săvârșite de Dumnezeu prin cinstita icoană a Preacuratei, ca să nu-și atragă veșnică osândă pentru necredință; ci toți, având nădejde că vom primi luminarea minții, întărire în dreapta credință și ajutor spre cele de folos, rugându-ne în fața sfintei icoane ce se numește Indrumătoarea, să-i cântăm cu evlavie Maicii lui Dumnezeu, zicând:
Bucură-te, izbăvitoare de cursele diavolești;
Bucură-te, nimicitoare a blas- femiilor celor necredincioși;
Bucură-te, îndemnătoare la pace prin chipul tău cu bună- cuviință;
Bucură-te, îndreptătoare a celor ce-și recunosc greșelile;
Bucură-te, învățătoare a neștiutorilor de cele sfinte;
Bucură-te, ceea ce dăruiești luminare minții noastre;
Bucură-te, izbăvitoare a noastră de veșnica osândă;
Bucură-te, chemare la pocăință a hulitorilor sfintelor icoane;
Bucură-te, slăvită biruință a binecredincioșilor creștini;
Bucură-te, ceea ce dojenești pe cei ispitiți de necredință;
Bucură-te, ajutătoare a celor ce vestesc minunile tale;
Bucură-te, ceea ce ești ocrotitoare a Ortodoxiei;
Bucură-te, Maica Domnului, îndrumătoarea cea slăvită!
Condacul 7
În sunetul clopotelor și în cântări duhovnicești, la sfintele sărbători ale Bisericii, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, cinstită icoana ta Indrumătoarea este așteptată să treacă prin mulțimea credincioșilor spre binecuvântarea și tămăduirea lor; iar tu, din icoană ni-L arăți cu dreapta ta pe Hristos, ca și cum ne-ai grăi, ca oarecând în Cana Galileei: Faceți tot ceea ce vă va spune EU, îndemnându-ne să-I cântăm: Aliluia!
Icosul 7
Minuni mai presus de fire ai săvârșit prin icoana ta îndrumă- toarea, Maica lui Hristos, care iubești neamul nostru românesc cel binecredincios și cinstitor de Dumnezeu că, la Praznicul înălțării Domnului, după săvârșirea slujbei, icoana a fost răpită din mâinile celor ce o purtau, s-a ridicat în văzduh și, înconjurând Sfântul Altar, singură s-a așezat la locul său de închinare; pentru aceasta, te lăudăm, zicând:
Bucură-te, ceea ce săvârșești semne și minuni cu puterea lui Hristos;
Bucură-te, ceea ce ai binevoit a răpi în văzduh chipul tău;
Bucură-te, că prin semnul acesta neobișnuit mai mult te-ai proslăvit;
Bucură-te, că icoana a stat cu bună cuviință deasupra amvonului;
Bucură-te, că ea singură a înconjurat Sfântul Altar;
Bucură-te, că, purtată pe mâini nevăzute, s-a așezat la locul de închinare;
Bucură-te, primitoarea închinării noastre cea cu inimă smerită;
Bucură-te, ceea ce ne arăți semne minunate spre întărirea credinței;
Bucură-te, ceea ce, prin icoana ta, ești ocrotire pentru noi;
Bucură-te, ceea ce, prin ascultare de Dumnezeu, ai atras pe Duhul Sfânt;
Bucură-te, ceea ce cu smerenie ai spus arhanghelului: Iată roaba Domnului!;
Bucură-te, ceea ce cu credință i-ai zis: Fie mie după cuvântul tău!;
Bucură-te, Maica Domnului, îndrumătoarea cea slăvită!
Condacul 8
Auzind de minunile Preasfin- tei Născătoare de Dumnezeu care se fac prin sfânta sa icoană de la Mănăstirea Neamț, o familie de binecredincioși, de la mare depărtare, a venit aducându-și pruncul cuprins de boala epilepsiei. Deci, venind la Sfântul Cuvios Paisie, starețul, acesta i-a dus înaintea sfintei icoane îndrumătoarea, unde, după ce s-au rugat stăruitor, și-au luat copilul sănătos, mulțumind Maicii Domnului și cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 8
Stăpână Preasfântă, deși ești mult milostivă, ai trimis uneori și pedepse spre îndreptare, după cum ai făcut cu cei ce, oarecând, au păgubit obștea ta, răpind cu vicleșug pământul mănăstirii; că, după moartea lor, li s-au aflat trupurile neputrezite, ca a unora care aveau asupra lor un blestem nedezlegat, de vreme ce uitaseră cuvântul Prorocului, care zice: Cel ce iubește nedreptatea își urăște sufletul său. Astfel, fiii lor au întors pământul răpit și, rugându-se la sfânta ta icoană, cu umilință, au luat iertare pentru părinții lor, ale căror trupuri s-au dezlegat după legea firii, iar noi cu frică grăim ție, Preacurată:
Bucură-te, izbăvitoare de boli și dăruitoare de sănătate;
Bucură-te, ceea ce ai răsplătit credința părinților întristați;
Bucură-te, ceea ce ai vindecat de epilepsie pe copilul lor;
Bucură-te, binecuvânta re pentru fiul vindecat;
Bucură-te, risipire a întristării părinților credincioși;
Bucură-te, păzitoare și ocrotitoare a obștii monahale;
Bucură-te, izbăvitoare de nedreptatea omenească;
Bucură-te, îndreptătoare către pocăință a celor cuprinși de lăcomie;
Bucură-te, ceea ce și prin pocăința fiilor ai dat iertare părinților;
Bucură-te, că, prin pedepse vremelnice, dăruiești bucurie veșnică;
Bucură-te, ceea ce pedepsind pe puțini, ai înțelepții pe mulți;
Bucură-te, ceea ce ești bună ocrotitoare și de rele izbăvitoare;
Bucură-te, Maica Domnului, îndrumătoarea cea slăvită!
Condacul 9
În vremea năvălirii turcești, starețul Ilarie al Mănăstirii Neamț a adăpostit icoana în pădure. Și, iată, Maica Domnului s-a arătat în vis unui bătrân călugăr, zi- cându-i: Voi mă ascundeți, dar eu tot nu vă voi părăsi! Și cu adevărat, s-a cunoscut ocrotirea Maicii Domnului, că, îndată ce se apropiau de mănăstire năvălitorii, mânia lor se schimba în blândețe, de care lucru și ei singuri se mirau; iar binecredincioșii cântau lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 9
După ce s-a liniștit tulburarea din pricina năvălirii turcești, s-a făcut priveghere de toată noap- I tea de către obștea mănăstirii, iar sfânta icoană a fost scoasă din tainița care o ocrotea, însă, când a ajuns în poiana mănăstirii, s-a înnegrit la față încât toți s-au îngrozit de acest neașteptat semn. Dar, după sfârșitul Sfintei Liturghii, venind tot soborul, sfânta icoană a început a se lumina, arătându-se mai frumoasă ca înainte și strălucind cu nespusă lumină, dovedind milostivirea sa cea de Maică spre noi, păcătoșii, care îi grăim cu umilință:
Bucură-te, ceea ce în necazuri nu ne părăsești;
Bucură-te, ceea ce ne-ai dăruit semn al ocrotirii;
Bucură-te, ceea ce te-ai arătat cuviosului bătrân;
Bucură-te, ceea ce ai zis că nu vei părăsi obștea nemțeană;
Bucură-te, că, după o vreme, ne-ai arătat minune înfricoșătoare;
Bucură-te, că întoarcerea sfintei icoane a fost nouă sărbătoare;
Bucură-te, ceea ce ai arătat sfânta icoană mai luminoasă;
Bucură-te, ceea ce te-ai arătat tuturor ca și cum ai fi fost vie;
Bucură-te, ceea ce ai făcut minunea spre întărirea credinței noastre;
Bucură-te, ceea ce ne-ai arătat milostivirea ta cea de mamă;
Bucură-te, că toate le faci spre mântuirea credincioșilor;
Bucură-te, bucuria noastră, acopere-ne pe noi de orice răutate;
Bucură-te, Maica Domnului, îndrumătoarea cea slăvită!
Condacul 10
În vremea când molima holerei amenința toate părțile Moldovei, s-a văzut puterea Maicii lui Dumnezeu prin icoana sa numită îndrumătoarea; atunci cuvioșii părinți din Sfânta Mănăstire Neamț și din schiturile ei au primit mulțimea celor ce fugeau din calea primejdiei și le-au dăruit tuturor adăpost și hrană, dar și îngrijire duhovnicească, prin privegheri și rugăciuni, încât nimeni n-a pierit dintre cei ce s-au închinat cu credință sfintei icoane, pentru care tot poporul a cântat Domnului: Aliluia!
Icosul 10
Multi bolnavi s-au tămăduit lângă icoana ta, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, arătând puterea mijlocirii tale și a harului cu care i-ai ajutat pe cei aflați în suferință și în neputință. Ai vindecat o femeie credincioasă de curgerea necontenită a sângelui și unui soldat de alt neam i-ai îndreptat picioarele oloage, iar pe un oarecare Constantin, care era cu totul paralizat, l-ai vindecat degrabă, și el, ajungând monah în obștea nemțeană, s-a făcut îngrijitor al suferinzilor de la bolnița mănăstirii. Acestea aflându-le noi, cei de acum, te lăudăm pentru binefacerile tale și îți cântăm:
Bucură-te, izbăvitoare de cumplita boală a holerei;
Bucură-te, scăpare a credincioșilor care vin din toate părțile lumii;
Bucură-te, ceea ce, prin mâinile monahilor, ai ajutat pe cei din nevoi;
Bucură-te, ceea ce, la vreme de primejdie, ne îndemni la rugăciune;
Bucură-te, ajutătoarea tuturor celor ce au alergat la tine cu credință;
Bucură-te, mijlocitoarea noastră, dătătoare de bucurii duhovnicești;
Bucură-te, vindecătoare a femeii care avea curgere de sânge;
Bucură-te, ceea ce ai tămăduit picioarele soldatului olog;
Bucură-te, scăpare a paraliticului, care s-a făcut îngrijitor de bolnavi;
Bucură-te, mângâiere pentru cei aflati în suferințe;
Bucură-te, primitoarea și aju- tătoarea tuturor sărmanilor;
Bucură-te, ceea ce aduci bucurie prin cinstită icoana ta;
Bucură-te, Maica Domnului, îndrumătoarea cea slăvită!
Condacul 11
Ascultătoare de Dumnezeu ai fost, Preasfântă Fecioară și ai viețuit pe pământ în mare smerenie și curăție, pentru care ai fost aleasă ca să fii Născătoare a uvântului Tatălui ceresc, Care S-a făcut om. De aceea te rugăm să fii povățuitoare a monahilor spre viețuirea în smerenie și ascultare, ocrotitoare a elor ce urmează curăția ta și izbăvitoare de înșelare și de ispite pentru toți iubitorii de nevoință, ca într-un glas să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 11
Credem cu nădejde în mijlocirile tale, Sfântă Maică și Fecioară, că așa cum ai purtat de grijă obștilor monahale din toată vremea și din tot locul, tot asa vei ocroti și pe monahii care se nevoiesc în obștea acestei mănăstiri, cei ce se roagă pentru toți binecredin- cioșii creștini care vin cu credință să primească ajutor prin sfântă icoana ta, ca împreună toți să-ți cânte:
Bucură-te, ocrotitoare a monahilor nevoitori;
Bucură-te, ajutătoare a sihaș- trilor rugători;
Bucură-te, mijlocitoare a celor stăruitori în ascultare;
Bucură-te, acoperământ al acestei obști;
Bucură-te, frumusețea și podoaba Mănăstirii Neamț;
Bucură-te, vindecătoare de felurite boli;
Bucură-te, dăruitoare de alinare celor suferinzi;
Bucură-te, mângâiere a tuturor celor întristați;
Bucură-te, sprijinitoarea noastră când avem greutăți în viață;
Bucură-te, îndreptătoare când ne aflăm în cumpănă sufletească;
Bucură-te, iconoamă iscusită a mănăstirilor;
Bucură-te, încununare a celor care își duc crucea suferinței;
Bucură-te, Maica Domnului, I îndrumătoarea cea slăvită!
Condacul 12
Preasfântă Fecioară, prin cinstita ta icoană îndrumătoarea, ești ajutătoare și aducătoare de bucurie și în viața binecredincioși- lor creștini, binecuvântându-le familia, ostenelile și casa fiecăruia; de aceea, cu evlavie și după cuviință, cinstim chipul tău făcător de minuni, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 12
Icoanele, ferestre prin care privim frumusețile cerești, au primit har dumnezeiesc și împart sfințire, binecuvântare și nădejde de mântuire celor ce le cinstesc cu dreaptă credință. Aceste daruri le primim închi- nându-ne acum Preacuratei Fecioare, înfățișată în icoana sa îndrumătoarea, prin care ne-a arătat multe și mari minuni, celor ce o lăudăm asa:
Bucură-te, binecuvântată Maică a dreptcredincioșilor;
Bucură-te, ceea ce însemnezi minunile pe lespezile inimilor;
Bucură-te, pildă scumpă a rugăciunii și a nevoinței;
Bucură-te, candelă nestinsă a credinței adevărate;
Bucură-te, nădejde neînfruntată a celor ce aleargă la tine;
Bucură-te, acoperământ ceresc și milostivire neîmpuținată;
Bucură-te, frumusețe cerească și îndulcire a sufletului;
Bucură-te, rug aprins, care în- I călzești inimile înghețate:
Bucură-te, pridvor al împărăției cerurilor;
Bucură-te, scară a dumnezeieștilor suișuri;
Bucură-te, pregustate a bucuriilor cerești;
Bucură-te, împărăteasă a cerului și a pământului;
Bucură-te, Maica Domnului, îndrumătoarea cea slăvită!
Condacul 13
O, Maică prealăudată, Fecioară preacurată, ocrotește pe monahii din obștea ta și pe toți dreptslăvitorii creștini care cinstesc în cântări de laudă sfântă icoana ta și se închină ție înaintea ei; ferește-i de relele întâmplări, acoperă-i cu mila ta și povățuiește-i pe calea mântuirii, ca să cânte lui Dumnezeu în împărăția cerească: Aliluia!
Acest Condac se zice de trei ori. Apoi se zice iarăși Icosul 1, după care rostim această:
Rugăciune către Maica Domnului
O, Maică prealăudată, Fecioară preacurată, cea numită cu mii de nume după darurile pe care ni le mijlocești în multe chipuri de la Dumnezeu, ceea ce prin sfintele tale icoane făcătoare de minuni te arăți a fi slava Bisericii, apărătoarea mănăstirilor, ocrotitoarea creștinilor și mijlocitoa- rea tuturor ortodocșilor către Mântuitorul Hristos. Astfel, icoana ta Lidianca ai adus-o de la Lida la Constantinopol, apoi ai trimis-o la Roma spre ocrotire din calea prigonitorilor, însă iarăși ai adus-o înapoi, odată cu biruința asupra celor ce erau potrivnici cinstirii icoanelor. După multă vreme, împăratul Ioan al Bizanțului a dăruit sfântă icoana ta, Indrumătoarea, zugrăvită după modelul celei din Lida, binecredinciosului Voievod Alexandru cel Bun al Moldovei, spre binecuvântarea și ocrotirea poporului drept- credincios și cinstitor de Dumnezeu. De aceea, cu dragoste și cu credință ne închinăm ție, ceea ce ne-ai trimis chipul feței tale cel preacinstit și cu totul luminos, pe care îl sărutăm cu evlavie. Arată-ți milele tale, primind cererile cele de folos ale robilor tăi; depărtează de la noi robia păcatelor, izbăvește-ne de toată vătămarea trupească și sufletească și fii mijlocitoare pentru mântuirea noastră. Ajută-i pe cei ce cu dragoste se închină chipului tău, ca să vestească slăvi- tele tale minuni, pe care le faci în viata fiecărui binecredincios. O, Preasfântă Fecioară, ocrotește obștea mănăstirii acesteia și pe toți închinătorii-pelerini care aleargă la cinstită icoana ta făcătoare de minuni. Caută spre noi cu milostivirea ta și învredni- cește-i pe toți creștinii să viețuiască întru Hristos și să ajungă în lăcașurile cerești. împreună cu Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință, roagă-te Preacurată, Fiului tău și Dumnezeului nostru, ca să dăruiască celor neputincioși tămăduire și sănătate desăvârșită, liniște celor înviforați și mântuire tuturor celor ce te laudă pe tine și slăvesc pe Tatăl și pe Fiul și pe Duhul Sfânt în vecii vecilor.
Strana: Amin.
Apoi se cântă Condacul 1, în timpul căruia preotul cădește.
După citirea Acatistului, rostim rugăciunea:
Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Dacă este preot, acesta rostește ectenia întreită, după care face otpustul obișnuit.
În lipsa preotului, după rugăciunea către Maica Domnului, zicem:
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne lisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.